România se pregătește pentru criptografia post-cuantică: de ce securitatea digitală trebuie regândită înainte de 2030

De ce criptografia post-cuantică devine o prioritate pentru România

Ce este criptografia post-cuantică și de ce contează

Criptografia este una dintre fundațiile invizibile ale lumii digitale. Ea protejează conexiunile online, tranzacțiile, autentificările, semnăturile digitale, dosarele medicale, comunicațiile instituționale și schimburile de date dintre sisteme. În prezent, o parte importantă a securității digitale se bazează pe algoritmi precum RSA, ECC și Diffie-Hellman, utilizați în mecanismele moderne de criptografie cu cheie publică.

Problema este că viitoarele calculatoare cuantice suficient de puternice ar putea compromite acești algoritmi. Ghidul DNSC arată că, potrivit consensului internațional al experților, calculatoarele cuantice relevante criptografic, capabile să afecteze algoritmii asimetrici aflați în uz, au o probabilitate semnificativă de a deveni operaționale în intervalul 2030–2035.

Criptografia post-cuantică, prescurtată PQC, reprezintă trecerea către algoritmi proiectați să reziste inclusiv în fața atacurilor realizate cu ajutorul unor astfel de calculatoare cuantice. Nu este vorba despre o schimbare minoră, ci despre o tranziție amplă, care va afecta aplicații, servere, certificate digitale, protocoale, echipamente, infrastructuri critice și contracte cu furnizori IT.

Amenințarea nu începe în ziua apariției calculatorului cuantic

Una dintre cele mai importante idei din ghid este că riscul cuantic nu trebuie tratat ca o problemă îndepărtată. DNSC atrage atenția asupra strategiei harvest now, decrypt later, cunoscută și ca HNDL. Aceasta presupune interceptarea și stocarea datelor criptate astăzi, cu scopul de a le decripta peste ani, atunci când tehnologia cuantică va permite spargerea mecanismelor actuale de criptografie asimetrică.

Cu alte cuvinte, un adversar nu trebuie să poată decripta datele acum. Este suficient să le colecteze și să le păstreze. Dacă acele date trebuie să rămână confidențiale 10, 20 sau 50 de ani, riscul devine real încă din prezent. DNSC menționează că datele cu cerințe de confidențialitate pe termen lung, precum secretele de stat, dosarele medicale electronice, comunicațiile diplomatice, datele financiar-bancare și proprietatea intelectuală din sectoare critice, se încadrează în categoria de risc cuantic ridicat.

Această perspectivă schimbă complet modul în care trebuie privită securitatea. Nu mai este suficient ca o informație să fie protejată pentru momentul actual. Trebuie analizat cât timp trebuie să rămână confidențială și dacă mecanismele folosite astăzi vor mai fi sigure în viitor.

De ce RSA și ECC devin vulnerabile în fața calculului cuantic

Documentul explică diferența dintre calculatoarele clasice și cele cuantice. Un calculator clasic lucrează cu biți, care pot avea valoarea 0 sau 1. Un calculator cuantic folosește qubiți, care pot exploata fenomene precum superpoziția și împerecherea cuantică. Acest lucru nu înseamnă că un calculator cuantic este mai bun pentru orice problemă, ci că poate avea avantaje majore pentru anumite clase de probleme matematice.

Relevanța pentru securitate apare prin algoritmul lui Shor, care poate rezolva eficient două probleme fundamentale: factorizarea numerelor întregi mari și calculul logaritmului discret. Exact aceste probleme stau la baza algoritmilor RSA, Diffie-Hellman și a criptografiei pe curbe eliptice. Ghidul DNSC concluzionează că RSA, indiferent de dimensiunea cheii, Diffie-Hellman și variantele ECC, inclusiv ECDSA, ECDH și Ed25519, pot fi compromise în prezența unui calculator cuantic relevant criptografic.

În schimb, impactul asupra criptografiei simetrice este diferit. Algoritmul lui Grover reduce teoretic nivelul de securitate efectiv al unei chei, dar algoritmi precum AES-256, SHA-384 și SHA-512 rămân considerați rezistenți la atacuri cuantice previzibile atunci când sunt utilizați cu parametri corespunzători.

Calendarul european: 2026, 2030 și 2035

Tranziția la criptografia post-cuantică nu este lăsată la nivel de intenție generală. Ghidul menționează Foaia de Parcurs Coordonată a Uniunii Europene, care stabilește termene clare: inițierea strategiilor naționale de tranziție până la 31 decembrie 2026, finalizarea migrării cazurilor cu risc ridicat până la 31 decembrie 2030 și finalizarea tranziției complete până la 31 decembrie 2035.

Aceste termene sunt importante pentru instituțiile publice, operatorii de servicii esențiale și organizațiile vizate de cadrul NIS2. DNSC arată că România se află încă într-un stadiu incipient al tranziției, dar decalajul poate fi recuperat dacă măsurile de inventariere și planificare sunt începute fără întârziere.

Din punct de vedere practic, anul 2026 este esențial pentru inventarierea criptografică. Până la finalul acestui an, organizațiile trebuie să știe ce algoritmi, protocoale, certificate, biblioteci și sisteme folosesc. Fără această hartă, migrarea nu poate fi planificată realist.

Inventarul criptografic: primul pas obligatoriu

DNSC subliniază că orice tranziție ordonată către criptografia post-cuantică începe cu un inventar complet al activelor criptografice. Acest inventar nu este o formalitate administrativă, ci instrumentul fără de care nu pot fi luate decizii credibile privind prioritizarea, bugetarea și planificarea migrării.

Inventarul trebuie să includă algoritmii utilizați, protocoalele criptografice, certificatele digitale, bibliotecile criptografice, modulele hardware de securitate, datele criptate și dependențele față de furnizorii externi. De exemplu, organizațiile trebuie să știe unde folosesc RSA, ECDSA, ECDH, TLS, SSH, IPsec, OpenSSL, HSM-uri sau certificate digitale cu durată mare de valabilitate.

Documentul recomandă și folosirea unui CBOM, adică un inventar criptografic standardizat, bazat pe specificația CycloneDX. Acesta permite urmărirea relațiilor dintre algoritmi, protocoale, biblioteci, certificate și sistemele care depind de ele.

Această etapă este dificilă tocmai pentru că multe organizații nu mai au o imagine completă asupra tuturor mecanismelor criptografice folosite. Unele sunt în cod, altele în infrastructură, altele în echipamente, altele în aplicații cumpărate de la furnizori.

De ce crypto-agilitatea devine o cerință esențială

Un concept important din document este crypto-agilitatea. Aceasta înseamnă capacitatea unei organizații de a înlocui, actualiza sau reconfigura algoritmii criptografici fără să reconstruiască întreaga infrastructură. DNSC arată că organizațiile care au algoritmi integrați rigid în cod sau hardware suportă costuri mari și întârzieri atunci când sunt obligate să migreze.

Crypto-agilitatea nu este un produs care se cumpără o singură dată. Ea presupune arhitecturi modulare, politici clare, management al certificatelor, procese documentate și capacitatea de a actualiza algoritmii fără blocaje administrative sau tehnice.

Pentru achizițiile IT, acest lucru devine foarte important. Ghidul recomandă ca echipamentele și soluțiile IT cu o durată de viață mai mare de trei ani să includă cerințe de crypto-agilitate. Furnizorii trebuie întrebați dacă produsele lor vor suporta algoritmi post-cuantici, dacă pot primi actualizări și dacă oferă angajamente contractuale clare privind tranziția.

Migrarea nu se face brusc, ci prin soluții hibride

DNSC explică faptul că perioada 2025–2030 trebuie să fie dominată de abordări hibride. Asta înseamnă folosirea simultană a algoritmilor clasici și post-cuantici, astfel încât securitatea să fie menținută chiar dacă una dintre componente devine vulnerabilă.

Documentul descrie modelul hybrid AND, în care algoritmul clasic și cel post-cuantic trebuie să producă rezultate corecte simultan. Această abordare este preferată deoarece protejează atât împotriva atacurilor cuantice viitoare, cât și împotriva unor eventuale vulnerabilități neanticipate ale algoritmilor post-cuantici recent standardizați. Configurațiile de tip hybrid OR sunt considerate riscante, deoarece pot permite atacuri de retrogradare către algoritmul clasic.

Pentru TLS 1.3, schema de referință menționată este combinația X25519 și ML-KEM-768, iar pentru semnăturile digitale se discută despre utilizarea concomitentă a ECDSA-P256 și ML-DSA-65.

Această perioadă de hibridizare este importantă pentru că permite testare, interoperabilitate și migrare graduală, fără a rupe brusc compatibilitatea cu sistemele existente.

Ce sisteme trebuie migrate cu prioritate

Ghidul propune o ordine de prioritate pentru migrare. Pe primul loc se află mecanismele de schimb de chei, VPN-urile, serviciile TLS expuse public și infrastructura PKI. Motivul este simplu: amenințarea HNDL vizează în primul rând confidențialitatea comunicațiilor, iar schimbul de chei este componenta care permite protejarea sesiunilor criptate.

Documentul menționează și priorități ridicate pentru autentificare, semnarea firmware-ului și software-ului, email securizat și semnături digitale cu valoare juridică pe termen lung. Pentru arhive, date stocate, IoT sau OT, migrarea poate necesita soluții speciale, mai ales atunci când algoritmii sunt integrați în hardware sau dispozitivele au resurse limitate.

După 31 decembrie 2030, utilizarea independentă a algoritmilor cu cheie publică vulnerabili la atacuri cuantice nu mai este considerată acceptabilă pentru cazurile cu risc ridicat. Pentru cazurile cu risc mediu, termenul menționat este 31 decembrie 2035.

De ce sănătatea este un sector cu risc ridicat

Un capitol important al ghidului se referă la sistemele din sănătate și gestionarea datelor medicale. DNSC arată că sistemele informatice medicale au unul dintre cele mai defavorabile profiluri de risc post-cuantic, din cauza duratei foarte mari de confidențialitate a datelor. Dosarele medicale electronice, istoricele de tratament și anumite date biomedicale trebuie protejate pe perioade care pot depăși câteva decenii.

Pentru sănătate, tranziția post-cuantică trebuie analizată împreună cu securitatea clasică. Noii algoritmi nu pot compensa lipsa segmentării rețelelor, managementul slab al identităților sau protecția insuficientă a sistemelor de bază. DNSC subliniază că măsurile clasice de securitate și planificarea PQC trebuie abordate complementar, nu separat.

Pentru schimburile de date medicale, ghidul recomandă utilizarea TLS actualizat cu mecanisme hibride de schimb de chei, care combină algoritmi clasici cu algoritmi post-cuantici. Această abordare reduce riscul de decriptare retroactivă a datelor.

În plus, datele medicale stocate trebuie protejate adecvat, mai ales atunci când sunt păstrate pe termen lung. Ghidul subliniază importanța criptării datelor în repaus, a inventarierii certificatelor și a gestionării atente a semnăturilor digitale folosite în documente medicale cu valoare juridică pe termen lung.

Ce înseamnă această tranziție pentru organizațiile din România

Pentru organizațiile publice și private, tranziția la criptografia post-cuantică nu înseamnă doar schimbarea unor algoritmi. Înseamnă guvernanță, bugete, inventariere, achiziții crypto-agile, proiecte-pilot, colaborare cu furnizorii și testarea interoperabilității.

DNSC arată că tranziția nu poate fi realizată de un singur actor și nu poate fi tratată izolat. Sunt necesare implicarea conducerii, a CISO, CTO, CIO, echipelor tehnice, autorităților de supraveghere, furnizorilor, mediului academic și organismelor de certificare.

Pentru companiile care lucrează cu date sensibile, servicii esențiale sau infrastructuri critice, întrebările importante devin foarte concrete: ce algoritmi folosim, ce certificate avem, ce date trebuie protejate pe termen lung, ce furnizori ne pot sprijini, ce sisteme pot fi actualizate și ce sisteme vor trebui înlocuite.

Amânarea poate transforma un proces planificat într-o migrare de urgență. DNSC avertizează că lipsa acțiunii poate genera costuri mai mari, erori de implementare, vulnerabilități suplimentare și riscuri de neconformitate cu cerințele juridice și tehnice aplicabile.

Tranziția la criptografia post-cuantică este una dintre cele mai importante provocări de securitate cibernetică ale următorului deceniu. Deși calculatoarele cuantice capabile să compromită criptografia actuală nu sunt încă operaționale la scară practică, riscul există deja prin strategia harvest now, decrypt later. Datele interceptate astăzi pot deveni vulnerabile peste ani, mai ales dacă trebuie să rămână confidențiale pe termen lung.

Pentru România, ghidul DNSC oferă o direcție clară: inventariere criptografică până la finalul anului 2026, migrare a cazurilor cu risc ridicat până în 2030 și tranziție completă până în 2035. Cele mai expuse domenii sunt cele care gestionează date sensibile sau infrastructuri critice, inclusiv sănătatea, finanțele, serviciile publice, energia, transporturile și comunicațiile guvernamentale.

Mesajul central este simplu: securitatea digitală trebuie pregătită înainte ca amenințarea să devină vizibilă. În criptografie, reacția târzie poate fi prea târzie.

Sursă

Articol realizat pe baza documentului „Tranziția la criptografia post-cuantică (PQC). Foaie de parcurs pentru infrastructurile civile românești”, publicat de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), în mai 2026.